Se zice ca oamenii sunt egali in privinta sanatatii, acesta fiind un drept de care trebuie sa avem parte toti, asa cum e si dreptul la viata. Cel putin, fraza este una cu care parlamentarii nostri ne dau peste bot in campaniile electorale, ca apoi sa scoata ochii electoratului cand li se cere sa respecte promisiunile ca vor face sistemul de Sanatate sa respire. Promisiunile sunt, desigur, desarte. Cum, necum, majoritatea dintre noi am inteles acest lucru, de-a lungul ultimilor ani. Dar este strigator la cer cand descoperi ca, daca sistemul e putred, sunt putrezi la minte si suflet toti cei care ar trebui sa-l inzdraveneasca. Ni s-a cantat, cu surle si trambite, cum a fost operat solistul trupei Iris si pentru care Guvernul a alocat, de urgenta, 50.000 de euro din care sa fie suportate interventiile chirurgicale. Nimic de zis, gest frumos, cu toate ca familia solistului a declarat ca nu avea nevoie neaparata de suma respectiva pentru operatiile lui Cristi Minculescu. Fireste, la asa gest promitator din partea Guvernului, te-ai fi asteptat sa fie alocati bani si pentru cele sase cazuri urgente care sunt pe lista de asteptare pentru interventii in strainatate. Ei bine, nu! Guvernul a trantit obloanele, a inchis baierele pungii si a taiat din radacini sperantele acestor bolnavi. Pentru ei nu mai sunt bani. Este an de criza, leii din visteria tarii nu mai pot fi dati pe sanatatea oamenilor, trebuie ferecati cu lacate. Se va face pe viitor un program din care sa fie ajutati si altii ajunsi in situatia lui Minculescu, dar, deocamdata, nu! Nu sunt bani pentru asa ceva!
Si atunci, vine intrebarea: pentru unii da, pentru altii ba? Nu sunt indignata ca operatiile lui Minculescu au fost suportate din bugetul statului